Despre carte: 2016 / Mucusul în toate manifestările și revărsările sale poate fi numit un „fenomen incomod”. Substanțe lipicioase, vâscoase și amorfe; cheaguri tremurătoare și elastice - bulgări de protolife; amestecuri vâscoase, coloizi și emulsii; nămol, noroi, mlaștină. Din punctul de vedere al modalităților obișnuite ale oamenilor de a schematiza percepția, toate acestea sunt marginalia vieții, risipa ei, care a rămas multă vreme și la periferia filosofiei, artei, literaturii sau chiar științei. Dar pe măsură ce existența este dezbrăcată de iluziile ei antropocentrice, veșnica întoarcere a mucusului devine mai obsesivă și mai intensă. Ce se întâmplă dacă materialitatea de bază a mucusului primește drepturi care anterior erau doar lotul unor entități și chestiuni privilegiate? Atunci ce poate „spune” mucusul despre structura realității? Cartea filozofului american Ben Woodard este dedicată conceptualizării răspunsului la această întrebare. Impulsul acestei conceptualizări este oroarea unei vieți difuze, non-individuale, care însoțește o existență sclipitoare, a cărei dinamică face nesigure distincțiile între individuație și individualitate, anorganică și organică, omogenitate și eterogenitatea care apare prin ea. Forma este „vitalismul întunecat”, conform căruia aceste elemente deja indistincte sunt ulterior diferențiate sub influența forțelor spațiului și timpului prin răspândirea încurcăturii rețelei (în loc de complexitate), pliere-desfășurare (în loc de dezvoltare) și repetare. (patologie de întărire în loc de structură). Materialele includ filme și literatură de groază (de la W. H. Hodgson și H. P. Lovecraft la Thomas Ligotti), filozofie naturală din secolul al XIX-lea, romane grafice, realism speculativ, știință modernă și jocuri video..